Poze pentru o viata

Cand eram mica (nu ca acum as fi mare), mica mica mica...eram fascinata de aparatul de fotografiat a lu' tata, imi placea enorm cum arata, nu neaparat ce poze facea, ca ce intelegeam eu din termenul de "calitate" la 6 ani?...imi placea sa-l vad pe tata cum sta sa seteze cateva secunde nu stiu ce butoane si cercuri interesante ca sa faca o simpla poza, auzeam "tzzzaac" si apoi iar un altfel de tzac, semn ca a tras filmul de la un fel de buton din stranga rotit cu degetul mare..."eu vreau eu vreau ..vreau eu sa trag " "eee vrei tu..ce sa vrei tu?...tu-mi rupi filmul"...ce trist :)) si de atunci am zis "da nu ma fac eu mare?"
si m-am facut mare,intr-o zi mi-am facut si "curaj" sa umblu in "arhiva" personala a lui dl. tata...sa iau de sus din biblioteca "ZENITUL ET" de pe vremea cand pozele faceau "tzzzzaaac"- de atunci de cand ele chiar vorbeau si chiar ramaneau vii pentru o viata.
am descoperit si pentru ce erau "butoanele", si care sunt elementele care dau "calitate" pozei.. am cautat "instrctiunile " de utilizare, le-am cerut si pe cele ale lu' taicamiu...si "let's go outside"...primele poze facute singura la Ploiesti nu le-am scos nici acum, dupa 4 ani...stau binisor pe film...eee timp...al2lea film a iesit jumate, ca jumatate din poze ori "lipsesc" ori sunt facute in camera si sunt prea intunecate...o partedin jumatatea reusita e aici putin mai jos:
(vizionare placuta)

Iubim Brasovul...cu tot cu Soare A.

Ciocolata, fum (si George :)) )

Carturesti-locul de unde'ti iei doza zilnica/lunara/saptamanala
de vise

Boboooo bune!